Tag Archives: smântână

Flammkuchen – pizza în interpretare nemțească

Posted by on November 7, 2013 2 comments

Bucătăria nemțească este una din favoritele mele. Știu, că e la modă asia, franța și fusion, dar mie de obicei mi-e foame și mâncărurile (și porțiile) nemțești nu m-au dezamăgit niciodată.

Fresh out of the oven

Iar una dintre rețetele simple și delicioase o știu de ani de zile, pe care până acum nu am încercat-o acasă. Dar a venit și acest moment.

Așadar, meine Damen und Herren, ich prasentiere Sie der Flammkuchen!

Ingredientele:
– 350 g făină
– 40 g drojdie proaspătă
– jumătate de lingură de zahăr
– sare și piper (de preferință alb)
– 100 ml lapte călduț
– 100 – 125 g bacon bucățele
– 2 cepe zdravene (de preferință roșii)
– porumb dulce (asta e opțional)
– 400 g smântână grasă
– unti și făină pentru pregătirea tăvii
– făină pentru suprafața de lucru

Punem făina într-un bol și facem o gaură la mijloc, unde punem drojdia mărunțită, jumătate de linguriță de zahăr și vreo trei linguri de apă caldă. Amestecăm un pic și lăsăm vreun sfert de oră să acționeze. După aceea amestecăm un pic în făină și adăugăm și laptele călduț. Amestecăm bine și frământăm vreo 5 minute. Eu folosesc mixerul cu cuțitele de frământat. Dacă mai e nevoie de făină, putem adăuga până când aluatul se desprinde de pereți. Lăsăm la dospit preț de vreo oră, până când se dublează volumul.

Între timp amestecăm smântâna cu un pic de sare și piperul alb. Eu am adăugat și un pic de cașcaval Gouda ras, să obținem un gust mai pregnant. Ceapa o tăiem bucăți mai mari sau rondele.

Ungem o tavă cu unt și presărăm făină sa acopere fundul tăvii. Aluatul dospit îl mai lucrăm un pic și îl întindem ca sa copere tava. Pe aluatul întins punem amestecul de smântână, presărăm ceapa și baconul.  Eu am pus și porumb, la cererea publicului. Am mai pus niște piper negru proaspăt măcinat.

Imediat se introduce în cuptorul gata încălzit și se lasă la copt la temperatură mare timp de vreo 20-25 minute. E gata când marginile blatului încep să prindă culoare maronie.

Se consumă ca atare și e delicioasă și a doua zi dimineața. 🙂

Yummm!

Supă cu morcovi, usturoi și omletă

Posted by on April 7, 2012 No comments

Ca majoritatea copiilor, și eu am fost mofturos cu mâncarea în copilărie. Supele cu tăiței sau găluște mai mergeau, dar când venea vorba de ciorbe, se declanșa iadul. Nu suportam defel ceapa, roșiile sau ardeii fierți. Așa că atunci când mama făcea această supă era sărbătoare, fiindcă îmi plăcea întotdeauna.

Nu știu de la cine a învățat-o, drept e că nu am găsit-o nicăieri în cărțile de bucate. Așa că pot spune cu mâna pe inimă, că e rețeta ei originală. 🙂 Și încă o chestie importantă: e o supă simplă, se pregătește rapid și e delicioasă.

Ingredientele:
– un morcov măricel
– o ceapă medie
– ceva ulei
– 2 gălbenușuri de ou
– 3-4 linguri de smântână
– oțet
– 5-6 căței de usturoi
– sare și piper alb
– 3 ouă și un pic de lapte pentru omletă

Tăiem ceapa mărunt și radem morcovul pe răzătoarea mică. Prima dată călim ceapa pe ulei, dupa care adăugăm morcovul ras. Călim un pic împreună după care turnăm deasupra 1,5 – 2 L de apă. Punem sare și piper și lăsăm să fiarbă. Mult nu durează.

Când s-a fiert morcovul lăsăm focul mic și din smântână, cele două gălbenușuri și oțet facem un amestec.

Luăm din supa fierbinte câte un pic și diluăm până obținem un lichid omogen și aproape la fel de fierbinte ca și supa. Turnăm în supă și adăugăm și usturoiul pisat. Mai lăsăm să dea în clocot și verificăm dacă e sărată destul. Dacă vrem mai acru, mai puteți adăuga oțet. La fel, se poate adăuga și pătrunjel mărunțit. După ce a dat în clocot putem opri focul că zeama e gata.

Omleta o facem din cele 3 ouă și albușurile rămase. Eu adaug și un pic de lapte și (când am în frigider) niște cașcaval afumat ras. Când e gata omleta, o tăiem fâșii cu ajutorul spatulei și o adăugăm la supă.

Dacă o doriți mai picantă la servire puteți pune piper alb. Poftă să aveți!

Pastă de pește

Posted by on March 29, 2012 No comments

Une din cele mai plăcute amintiri culinare din copilărie o reprezintă serile, când mama ne făcea pastă de pește. Din păcate, nu se întâmpla foarte des, fiindcă rețeta necesită unt, iar untul era raționalizat pe vremea aceea. Sau mai bine zis, nu se găsea pur și simplu. Deși mama nu își mai amintea foarte bine de rețetă, am reușit să produc una care îmi amintește foarte bine de acel gust.

Ingrediente:
– două conserve de pește în ulei – eu am folosit ton, însă rețeta e mult mai gustoasă cu sardine
– 1/3 de pachet de unt
– o lingură – două de smântână
– zeamă de lămâie după gust
– sare și piper
– opțional se mai poate adăuga o ceapa mică tăiată mărunt.

Prepararea e simplă: se lasă untul să se înmoaie puțin la temperatura camerei și conservele se scurg de ulei. Dacă folosiți sardine, e bine sa îndepărtați șirea spinării și eventualele aripioare rămase. Se toarnă peștele și untul într-un bol, se adaugă ceapa (dacă se folosește), sarea și piperul.

Se mixează cu mixerul și la final se adaugă și zeama de lămâie. Recomand să gustați, să nu iasă prea acră pasta. Se mai mixează puțin și e gata.

Din cantitatea asta ne-am săturat patru adulți și un copil.