Flammkuchen – pizza în interpretare nemțească

Bucătăria nemțească este una din favoritele mele. Știu, că e la modă asia, franța și fusion, dar mie de obicei mi-e foame și mâncărurile (și porțiile) nemțești nu m-au dezamăgit niciodată.

Fresh out of the oven

Iar una dintre rețetele simple și delicioase o știu de ani de zile, pe care până acum nu am încercat-o acasă. Dar a venit și acest moment.

Așadar, meine Damen und Herren, ich prasentiere Sie der Flammkuchen!

Ingredientele:
- 350 g făină
- 40 g drojdie proaspătă
- jumătate de lingură de zahăr
- sare și piper (de preferință alb)
- 100 ml lapte călduț
- 100 – 125 g bacon bucățele
- 2 cepe zdravene (de preferință roșii)
- porumb dulce (asta e opțional)
- 400 g smântână grasă
- unti și făină pentru pregătirea tăvii
- făină pentru suprafața de lucru

Punem făina într-un bol și facem o gaură la mijloc, unde punem drojdia mărunțită, jumătate de linguriță de zahăr și vreo trei linguri de apă caldă. Amestecăm un pic și lăsăm vreun sfert de oră să acționeze. După aceea amestecăm un pic în făină și adăugăm și laptele călduț. Amestecăm bine și frământăm vreo 5 minute. Eu folosesc mixerul cu cuțitele de frământat. Dacă mai e nevoie de făină, putem adăuga până când aluatul se desprinde de pereți. Lăsăm la dospit preț de vreo oră, până când se dublează volumul.

Între timp amestecăm smântâna cu un pic de sare și piperul alb. Eu am adăugat și un pic de cașcaval Gouda ras, să obținem un gust mai pregnant. Ceapa o tăiem bucăți mai mari sau rondele.

Ungem o tavă cu unt și presărăm făină sa acopere fundul tăvii. Aluatul dospit îl mai lucrăm un pic și îl întindem ca sa copere tava. Pe aluatul întins punem amestecul de smântână, presărăm ceapa și baconul.  Eu am pus și porumb, la cererea publicului. Am mai pus niște piper negru proaspăt măcinat.

Imediat se introduce în cuptorul gata încălzit și se lasă la copt la temperatură mare timp de vreo 20-25 minute. E gata când marginile blatului încep să prindă culoare maronie.

Se consumă ca atare și e delicioasă și a doua zi dimineața. :)

Yummm!

Rață la cuptor

Uitându-mă la Masterchef nu mai știam dacă să râd sau să plâng când i-am văzut pe concurenți disperați de pieptul de rață. Unii dintre ei nici măcar nu mâncaseră până atunci.

Eu tocmai aveam în congelator o rață întreagă și m-am gândit că ar ieși un meniu de duminică perfect din el. Și l-am făcut întreg la cuptor. Rețeta e foarte simplă.

Pentru o rață friptă la cuptor e nevoie de următoarele:

- una bucată rață (eu am avut de la socrii, crescută la ei în curte, dar se găsește în orice supermarket/ hypermarket)
- sare și piper
- rozmarin praf
- un măr
- două portocale
- usturoi din belșug
- o lingură de miere

În primă fază am amestecat sarea, piperul și rozmarinul în cantități dozate ochiometric. Am frecat bine rața și am lăsat-o peste noapte în frigider. A doua zi dimineața, am pus rața într-un vas termorezistent cu capac. În rață am pus jumătate de măr, felii de portocale și căței de usturoi. Pe lângă am pus restul de măr și cealaltă jumătate de portocală și am turnat și un pic de apă.
Am pus capacul vasului și am băgat totul la cuptor, pe care l-am setat la 150 grade și 2 ore.
După două ore am scos vasul. Din a doua portocală am stors zeama și am amestecat-o cu mierea. După care am turnat jumătate pe rața întoarsă pe partea cealaltă. Am băgat-o din nou în cuptor.
După încă vreo 45 de minute am turnat și restul de zeamă pe rață și am băgat-o la cuptor din nou, de data asta fără capac.

Friptura a fost gata după încă 15 minute. Am servit-o cu varză roșie călită cu ulei, un pic de zahăr și boabe de chimion și piure de cartofi. După cele trei ore de inhalat miresmele ce ieșeau din cuptor nu am mai avut răbdare să o ținem la poză, dar vă garantez că arăta foarte bine. Iar gustul a fost regulamentar de minunat. Încercați și voi!

 

Vită cu ceapă

Nu demult la un fast food asiatic am mâncat vită cu ceapă. Și am zis ca nu ar fi rău să reproduc și acasă din moment ce ne-a plăcut așa mult. Și nici măcar nu a fost așa greu. Așa că vă povestesc și vouă.

Ingredientele:
- aprox 600 g carne de vițel sau mânzat (eu până acum am făcut din vrăbioară și din pulpă)
- 4-5 cepe mijlocii
- sos de soia – cam 4 linguri pentru marinată
- usturoi – vreo 5-6 căței
- ghimbir pudră
- sos de stridii
- ulei (de floarea soarelui sau măsline)
- ulei de arahide (opțional)
- opțional câteva ciuperci mun (cred că li se mai spune și urechi de lemn)

Pentru început am curățat carnea de membrane să rămână doar fibra. Am tăiat-o fâșii subțiri ca să se facă cât mai ușor. Din cele 4 linguri de sos de soia, ghimbiri, piper și un pic de ulei de arahide am făcut o marinată în care am pus carnea. Am lăsat-o la repaos în frigider minim 30 de minute.

Între timp am curățat ceapa și usturoiul. Ceapa am tăiat-o bucăți mai măricele, că doar nu vrem să se fleșcăiască. Cățeii de usturoi i-am zdrobit un pic cu lama cuțitului și le-am mărunțit.

În wok am pus ulei de floarea soarelui și un pic de ulei de arahide. Am început cu usturoiul pe care l-am pus în uleiul încins. Când s-a ridicat aroma, am adăugat și ceapa. Am pus și sos de stridii și de soia. După ochi. Înainte ca ceapa să se înmoaie am scos totul într-un castron.

Am mai adăugat un pic de ulei și am adăugat carnea cu marinată cu tot. Din nou am adăugat din cele două sosuri. Și am tot amestecat ca să se rumenească bine bucățelele de carne. Am mai pus și ceva piper că ne place mâncarea mai picantă. Am lăsat să se reducă lichidul lăsat de carne și am pus la loc ceapa amestecând până totul s-a încălzit și s-a combinat.

Ciupercile le-am hidratat plasându-le vreo 15 minute în apă fierbinte, după care le-am scurs și le-am tăiat bucăți mai mici. Când am scos ceapa am pus ciupercile și le-am prăjit, scoțându-le înainte să pun carnea. Și bineînțeles le-am pus din nou înainte de ceapă.

Ca garnitură se pot folosi paste din orez sau noodles cu ouă. Dar prima variantă a fost parcă mai interesantă.

Vă recomand să încercați și voi, e o rețetă simplă, mai ușor de făcut decât de descris. Poftă!

Supă de mazăre

Una din legumele mele favorite e mazărea. Îmi place oricum: în supe sau ciorbe, ca garnitură sau ca mâncare de bază. Supa aceasta e una din favoritele mele, mai ales ca întotdeauna îmi aduce aminte de mama. Dar și de mătușa mamei mele din Budapesta, care aproape întotdeauna ne servea cu asta, când o vizitam.

Ingredinte:
- ceva oase de pui/ găină – de data asta am avut un spate și un gât de pui de țară
- doi morcovi
- un pătrunjel
- mazăre – din congelator, primită de la părinții mei, cam 4-5 pumni
- o ceapă verde
- câteva bucăți de broccoli – le aveam în congelator, dar nu sunt necesare
- tăiței
- sare, piper după gust

Pentru început am pus oasele în vasul sub presiune și le-am fiert vreo 20 de minute. Ceapa am tăiat-o mărunt, iar morcovii și pătrunjelul rondele.

După ce au fiert oasele, zeama am strecurat-o în altă oală și am adăugat ceapa și rădăcinile. Am readus zeama la fierbere și am pus și mazărea și petalele de broccoli. Când s-au fiert toate astea, am adăugat un pumn mai micuț de tăiței. Am lăsat să fiarbă și aceștia, am potrivit la gust și gata.

Recomand adăugarea de smântână la servire. Poftă bună!

Supă ungurească de ciuperci

Acum câțiva ani, în cursul unei vizite la sora mea, am gustat prima oară această supă. A fost excelentă. De atunci am făcut de mai multe ori și mă încântă simplitatea și aroma ei. Cel mai bine e dacă ai ciuperci de pădure la îndemână, vreo 2-3 feluri: hribi, urechiușe și ce o mai fi. Dar când nu le ai, apelezi la binecunoscutul champignon.

Ingrediente:
- 500 g ciuperci
- o cutie de smântână sau frișcă pentru gătit – 200 ml
- o ceapă
- paprika, piper, sare, ulei
- 2-3 căței de usturoi
- pătrunjel verde
- un pic de făină

Călim ceapa tăiată mărunt pe ulei și adăugăm cipuercile spălate și tăiate felii. Punem paprika și ciupercile și condimentăm cu sare și piper. Lăsăm ciupercile să își lase zeama și fierbem, amestecând din când în când, până lichidul scade.

În acest moment adăugăm usturoiul pisat, jumătate din pătrunjel și turnăm cam 1,5 L de apă. Aducem la fierbere. Între timp amestecăm făina cu smântâna/ frișca și luând câte un pic din supa fierbinte omogenizăm bine. La final turnăm amestecul obținut înapoi în supă, adăugăm restul de pătrunjel și mai lăsăm să dea o dată în clocot.

Pentru un plus de gust, puteți să adăugați un picuț de cașcaval ras când serviți. Dacă vă place picant, puteți să mai adăugați la consum piper alb. Poftă să aveți!

Sos pentru ouăle de Paști

Ouăle fierte îmi plac foarte mult, drept urmare mă bucur de Paști și din această cauză. Însă e o problemă: fiind fierte tari, ouăle sunt un pic fade, uscate. Sosul acesta are menirea de a corecta problema.

Ingrediente:
- 2 ouă
- ulei
- muștar
- zeamă de lămâie
- pătrunjel, ceapă verde

Din gălbenușul celor două ouă, muștar și ulei facem o maioneză. Albușurile se bat spumă și se adaugă treptat la maioneză. Se pune și zeamă de lămâie, ca sosul să fie acrișor. La final se pune pătrunjelul și coada cepei verzi tăiate mărunt.

Later edit: că tot e sezonul, puteți să puneți și un pic de leurdă proaspătă, tăiată mărunt. Noi așa vom face. :)

Veți descoperi că ouăle de Paști au un gust complet diferit.

Cremă de mascarpone cu lămâie

Am găsit rețeta aceasta în revista unui lanț de benzinării. Cum sunt fan al chestiilor simple și gustoase, am purces la treabă.

Ingrediente:
- 2 gălbenușuri de ou
- 3 lămâi
- 8 linguri de zahăr
- o cutie de mascarpone

Am renunțat la folosirea coajei de lămâie, cum zicea în rețetă, deoarece nu prea am încredere că o pot spăla cum trebuie. Așa că am stors zeama a două lămâi. Ceea de a treia am tăiat-o în felii subțiri: 4 dintre ele le-am folosit drept ornament, iar din restul am scos pulpa.

Cele două gălbenușuri le-am bătut cu zahărul. După o oarecare omogenizare am adăugat lingură cu lingură crema mascarpone. Când zahărul s-a dizolvat, am adăugat treptat zeama de lămâie. Recomanda să gustați după ce ați adăugat jumătate din zeamă, să nu fie prea acră crema. Când am ajuns la gustul dorit am adăugat pulpa de lămâie și am amestecat.

Am pus în castroane de sticlă, am ornat cu felia de lămâie. Ar fi mers niște frunze de mentă proaspătă, dar nu am avut. Și le-am pus la rece să le consumăm după prânz.

Ce a rămas din zeama de lămâie, am amestecat cu miere și am făcut două limonade.

Enjoy!

Supă cu morcovi, usturoi și omletă

Ca majoritatea copiilor, și eu am fost mofturos cu mâncarea în copilărie. Supele cu tăiței sau găluște mai mergeau, dar când venea vorba de ciorbe, se declanșa iadul. Nu suportam defel ceapa, roșiile sau ardeii fierți. Așa că atunci când mama făcea această supă era sărbătoare, fiindcă îmi plăcea întotdeauna.

Nu știu de la cine a învățat-o, drept e că nu am găsit-o nicăieri în cărțile de bucate. Așa că pot spune cu mâna pe inimă, că e rețeta ei originală. :) Și încă o chestie importantă: e o supă simplă, se pregătește rapid și e delicioasă.

Ingredientele:
- un morcov măricel
- o ceapă medie
- ceva ulei
- 2 gălbenușuri de ou
- 3-4 linguri de smântână
- oțet
- 5-6 căței de usturoi
- sare și piper alb
- 3 ouă și un pic de lapte pentru omletă

Tăiem ceapa mărunt și radem morcovul pe răzătoarea mică. Prima dată călim ceapa pe ulei, dupa care adăugăm morcovul ras. Călim un pic împreună după care turnăm deasupra 1,5 – 2 L de apă. Punem sare și piper și lăsăm să fiarbă. Mult nu durează.

Când s-a fiert morcovul lăsăm focul mic și din smântână, cele două gălbenușuri și oțet facem un amestec.

Luăm din supa fierbinte câte un pic și diluăm până obținem un lichid omogen și aproape la fel de fierbinte ca și supa. Turnăm în supă și adăugăm și usturoiul pisat. Mai lăsăm să dea în clocot și verificăm dacă e sărată destul. Dacă vrem mai acru, mai puteți adăuga oțet. La fel, se poate adăuga și pătrunjel mărunțit. După ce a dat în clocot putem opri focul că zeama e gata.

Omleta o facem din cele 3 ouă și albușurile rămase. Eu adaug și un pic de lapte și (când am în frigider) niște cașcaval afumat ras. Când e gata omleta, o tăiem fâșii cu ajutorul spatulei și o adăugăm la supă.

Dacă o doriți mai picantă la servire puteți pune piper alb. Poftă să aveți!

Supradoza de ciocolată – brownies

Deși rar mă încumet sa fac deserturi, la rugămintea soției am purces să producem chestia asta, cu un gust intens de ciocolată. La final, ne-am dat seama, că a fost foarte simplu și rapid. Iar ce a iești…. mmmmmmmm

Ingredientele:
- 150 g ciocolată menajeră (a noastră a fost îndulcită)
- 120 g unt
- 2 linguri cacao neîndulcit
- 200 g zahăr
- 1 plic de extract de vanilie
- 3 ouă
- 100 g făină
- sare
- opțional nuci sau bucăți de ciocolată

Se topesc ciocolata menajeră și untul deasupra unui vas cu aburi. E bine să folosiți un bol mare, metalic sau din sticlă rezistentă la căldură. Când s-au topit, se ia de pe foc și se adaugă zahărul, pe urmă praful de cacao.
Urmează ouăle, unul câte unul. După fiecare amestecați bine, dacă se poate cu un tel. Se adaugă vanilia și la final făina. Când s-au amestecat, se pot adăuga nucile (e opțional) sau ciocolată suplimentară. Noi am mai avut niște ciocolată pură, adusă din Belgia.

Un sfatȘ nu folosiți mixer, fiindcă nu vrem consistență pufoasă, dimpotrivă.

Masa obținută se întinde într-o tavă nu prea mare și se dă la cuptorul preîncălzit la 180 grade. Timpul de coacere e de maxim 30 de minute. Pe suprafață se formeaza o crustă, care trebuie să crape puțin. Dar în interior încă trebuie să fie umed. Se taie doar după ce s-a răcit un pic.

Pentru efect maxim se poate consuma cu înghețată de vanilie. :)

 

Pastă de pește

Une din cele mai plăcute amintiri culinare din copilărie o reprezintă serile, când mama ne făcea pastă de pește. Din păcate, nu se întâmpla foarte des, fiindcă rețeta necesită unt, iar untul era raționalizat pe vremea aceea. Sau mai bine zis, nu se găsea pur și simplu. Deși mama nu își mai amintea foarte bine de rețetă, am reușit să produc una care îmi amintește foarte bine de acel gust.

Ingrediente:
- două conserve de pește în ulei – eu am folosit ton, însă rețeta e mult mai gustoasă cu sardine
- 1/3 de pachet de unt
- o lingură – două de smântână
- zeamă de lămâie după gust
- sare și piper
- opțional se mai poate adăuga o ceapa mică tăiată mărunt.

Prepararea e simplă: se lasă untul să se înmoaie puțin la temperatura camerei și conservele se scurg de ulei. Dacă folosiți sardine, e bine sa îndepărtați șirea spinării și eventualele aripioare rămase. Se toarnă peștele și untul într-un bol, se adaugă ceapa (dacă se folosește), sarea și piperul.

Se mixează cu mixerul și la final se adaugă și zeama de lămâie. Recomand să gustați, să nu iasă prea acră pasta. Se mai mixează puțin și e gata.

Din cantitatea asta ne-am săturat patru adulți și un copil.